24 iunie 2009
31 mai 2009
Un nou pamant
"Un aspect esenţial al trezirii îl reprezintă conştientizarea faptului că sunteţi adormiţi,
conştientizarea egoului care gândeşte, vorbeşte şi acţionează şi, de asemenea, conştientizarea
procesului mental condiţionat în mod colectiv, care perpetuează starea de toropeală a spiritului. Din
acest motiv, cartea de faţă indică principalele aspecte ale egoului şi ale modului în care operează
acesta în interiorul individului şi în cadrul colectivităţii. Faptul acesta este important din două
motive conexe: primul este acela că, dacă nu cunoaşteţi mecanica elementară de la baza
funcţionării egoului, nu-l veţi putea conştientiza şi veţi cădea iar şi iar în capcana identificării cu el.
Aceasta înseamnă că el preia controlul asupra voastră — un impostor care pretinde a fi voi. Al doilea
motiv are legătură cu faptul că actul conştientizării în sine reprezintă una dintre modalităţile prin care
are loc trezirea. Atunci când observaţi inconştienţa care vă caracterizează, cea care face posibilă
observarea este chiar conştiinţa ce răsare în voi, este chiar trezirea. Lupta cu egoul nu poate avea sorţi
de izbândă, aşa cum lupta cu întunericul nu are sorţi de izbândă. Lumina conştiinţei este tot ceea ce vă
trebuie. Voi sunteţi acea lumină."
Eckhart Tolle
conştientizarea egoului care gândeşte, vorbeşte şi acţionează şi, de asemenea, conştientizarea
procesului mental condiţionat în mod colectiv, care perpetuează starea de toropeală a spiritului. Din
acest motiv, cartea de faţă indică principalele aspecte ale egoului şi ale modului în care operează
acesta în interiorul individului şi în cadrul colectivităţii. Faptul acesta este important din două
motive conexe: primul este acela că, dacă nu cunoaşteţi mecanica elementară de la baza
funcţionării egoului, nu-l veţi putea conştientiza şi veţi cădea iar şi iar în capcana identificării cu el.
Aceasta înseamnă că el preia controlul asupra voastră — un impostor care pretinde a fi voi. Al doilea
motiv are legătură cu faptul că actul conştientizării în sine reprezintă una dintre modalităţile prin care
are loc trezirea. Atunci când observaţi inconştienţa care vă caracterizează, cea care face posibilă
observarea este chiar conştiinţa ce răsare în voi, este chiar trezirea. Lupta cu egoul nu poate avea sorţi
de izbândă, aşa cum lupta cu întunericul nu are sorţi de izbândă. Lumina conştiinţei este tot ceea ce vă
trebuie. Voi sunteţi acea lumină."
Eckhart Tolle
31 martie 2009
25 martie 2009
05 martie 2009
Extraordinare citate ale liderului spiritual indian Osho
Singura funcţie a minţii este de a diviza la nesfârşit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneşte, lucru de care mintea nu este deloc capabilă. Mintea nu poate să înţeleagă ceea ce se află dincolo de cuvinte; ea poate să înţeleagă numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupată de existenţă, de viaţă, de realitate. Mintea este, ea însăşi, o ficţiune. Poţi trăi şi fără minte. Însă nu poţi trăi fără inimă. Şi cu cât existenţa ta este mai profundă, cu atât este şi inima ta mai implicată.
Renunţă la comparaţii şi poţi să te bucuri de viaţă la maxim.
Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.
Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi - aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.
Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.
Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte.
Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.
Omul devine cu adevărat om atunci când îşi asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este: ăsta e primul curaj, cel mai mare curaj.
Intuiţia este trandafirul mistic care te va conduce la extazul suprem şi la viaţa nemuritoare.
Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămâne singur şi aceasta înseamnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt.
A fi tu însuţi îţi oferă toate elementele pentru a te simţi împlinit, pentru ca viaţa să aibă sens, semnificaţie. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi de a creşte conform firii tale va duce la împlinirea destinului tău.
Dacă deveniţi conştienţi de solitudinea voastră, deveniţi conştienţi şi de aceea a altora, caz în care recunoaşteţi faptul că dorinţa de posesiune este nefirească.
În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, prin psihologia maselor, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Conştiinţa este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.
Renunţă la comparaţii şi poţi să te bucuri de viaţă la maxim.
Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune.
Oricât de dureroase ar fi experienţele iubirii, pătrunde în iubire fără să eziţi, pentru că, dacă o eviţi - aşa cum face majoritatea oamenilor -, vei rămâne blocat în ego. Atunci viaţa nu îţi va mai fi un pelerinaj, nu va mai fi un râu care curge spre ocean, ci va deveni o mlaştină.
Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.
Iubirea nu se naşte în voi decât dacă deveniţi un cerc perfect: un întreg mulţumindu-se cu sine. Atunci iubiţi tot ceea ce vine spre voi.
Iubirea nu este o relaţie între două persoane. Ea este un stadiu al conştiinţei tale.
Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte.
Iubirea pare să fie ca un medicament; este cerută doar de cei în suferinţă.
Omul devine cu adevărat om atunci când îşi asumă întreaga răspundere pentru ceea ce este: ăsta e primul curaj, cel mai mare curaj.
Intuiţia este trandafirul mistic care te va conduce la extazul suprem şi la viaţa nemuritoare.
Adevăratul curaj constă în a avea tăria de a rămâne singur şi aceasta înseamnă că înţelegeţi într-un mod perfect conştient faptul că sunteţi singur şi că nu poate fi altfel. Ori vă amăgiţi, ori trăiţi acest fapt.
A fi tu însuţi îţi oferă toate elementele pentru a te simţi împlinit, pentru ca viaţa să aibă sens, semnificaţie. Simplul fapt de a fi tu însuţi şi de a creşte conform firii tale va duce la împlinirea destinului tău.
Dacă deveniţi conştienţi de solitudinea voastră, deveniţi conştienţi şi de aceea a altora, caz în care recunoaşteţi faptul că dorinţa de posesiune este nefirească.
În general, oamenii nu caută să-şi eleveze conştiinţa. Dimpotrivă, ei trăiesc prin mintea colectivă a societăţii, prin psihologia maselor, urmând orbeşte mulţimea din jurul lor. Conştiinţa este un fenomen individual - pe care trebuie să-l creezi singur. Societatea nu te poate ajuta; dimpotrivă, ea te va împiedica în toate modurile posibile să devii cât mai conştient. Societatea nu are nevoie de oameni rebeli, ci de roboţi care să respecte status-quo-ul, stabilimentul, biserica, statul. O fiinţă rebelă este periculoasă, deoarece ea nu va accepta nimic care i se impune din exterior, nimic care este în contradicţie cu trăirea ei interioară - şi va crea această revoluţie interioară şi în ceilalţi.
12 februarie 2009
27 ianuarie 2009
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
